Codul administrativ

(1)Persoanelor prevăzute la art. 47^² alin. (1), pe perioada mandatului sau exercitării funcției, după caz, le este interzisă solicitarea sau acceptarea de cadouri din partea unei persoane fizice, a unei persoane juridice sau a unei organizații care:

a)se află în raporturi juridice contractuale cu instituția sau autoritatea administrației publice centrale din care fac parte;

b)are în curs de soluționare una sau mai multe cereri de emitere de avize, autorizații, permise, licențe, acreditări, precum și altele asemenea;

c)are un interes pentru promovarea unui proiect de act administrativ cu caracter individual ce intră în competența de reglementare a instituției sau autorității administrației publice centrale din care fac parte;

d)participă, în calitate de ofertant, subcontractant sau potențial beneficiar la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică, a unui contract de concesiune sau a unui contract de închiriere, respectiv a unei finanțări organizate sau acordate de instituția sau autoritatea administrației publice centrale din care fac parte.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) pot accepta și păstra:

a)cadouri cu o valoare individuală de până la 100 euro, fără a depăși valoarea de 300 de euro anual, în cazul în care acestea sunt primite de la aceeași persoană;

b)reduceri sau beneficii oferite publicului;

c)împrumuturi de la bănci sau de la alte instituții financiare acordate în condițiile generale de creditare adresate publicului;

d)acoperirea costurilor și facilitării participării la manifestări, conferințe, evenimente, în exercitarea funcției de reprezentare a instituției sau autorității administrației publice centrale;

e)bunuri sau servicii primite în cadrul unor activități oficiale, în condițiile prevăzute la art. 47^⁶.

În situația în care persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) intră în posesia unui cadou a cărui acceptare este interzisă potrivit prevederilor art. 47^⁴ alin. (1), acestea au obligația să notifice comisia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 251/2004 și să îl restituie în termen de 30 de zile de la data primirii.

(1)Cadourile primite de persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) în cadrul activităților oficiale se declară la comisia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 251/2004.

(2)În cazul în care valoarea cadourilor primite în cadrul unor activități oficiale, stabilită de comisia prevăzută la alin. (1), este mai mare decât echivalentul a 100 euro, persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) pot solicita păstrarea acestora, plătind diferența de valoare. Dacă valoarea cadourilor primite în cadrul unor activități oficiale, stabilită de comisia prevăzută la alin. (1), este sub echivalentul a 100 euro, acestea pot fi păstrate de către primitor.

(3)Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) pot păstra cadourile primite în cadrul unor activități oficiale, care au o valoare anuală totală de până la echivalentul a 300 euro, dacă sunt primite de la aceeași persoană.

(4)În cazurile în care persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) care au primit cadourile în cadrul unor activități oficiale nu au solicitat păstrarea lor sau valoarea anuală totală a cadourilor primite de la aceeași persoană depășește echivalentul a 300 euro, acestea rămân în patrimoniul instituției sau pot fi transmise cu titlu gratuit unei instituții publice de profil ori vândute la licitație în condițiile legii, la propunerea comisiei.

(5)Instituțiile sau autoritățile administrației publice centrale publică semestrial lista cuprinzând cadourile depuse potrivit prezentului capitol și destinația acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Cheltuielile de publicare se suportă de instituția sau autoritatea administrației publice centrale în care își desfășoară activitatea persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1).

(1)În scopul asigurării transparenței, fără a aduce atingere prevederilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea circumstanțelor personale, categoriile de persoane prevăzute la art. 47^² alin. (1), cu excepția prim-ministrului, se pot abține de la participarea la procesul decizional cu privire la un proiect de act normativ sau un proiect de document de politică publică sau de la participarea în ședința Guvernului în care acesta se dezbate. Abținerea se notifică prim-ministrului, după caz, sau superiorului ierarhic, cu propunerea desemnării unui înlocuitor.

(2)Lista notificărilor se publică pe site-ul instituției sau autorității administrației publice centrale la secțiunea „Integritate instituțională”, respectiv pe site-ul Guvernului și se actualizează în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea unei notificări.

(1)Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în exercitarea mandatului sau funcției, persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) au obligația să notifice prim-ministrului, ministrului, respectiv superiorului ierarhic interesul personal pe care îl au și să se abțină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau:

a)pentru soț, soție, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;

b)pentru orice persoană fizică sau juridică față de care au calitatea de debitor al unei obligații, cu excepția celor care rezultă din activitățile și cheltuielile curente;

c)pentru societatea la care dețin calitatea de asociat unic sau dețin peste 10% din capitalul social sau drepturile de vot ori funcția de administrator sau director ori de la care obțin venituri;

d)pentru orice entitate de drept privat în care și-au desfășurat activitatea profesională în anul anterior numirii în funcție;

e)pentru asociația sau fundația din care fac parte;

e^¹)pentru persoana juridică de drept privat la care persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) intenționează, la încheierea mandatului, să desfășoare o activitate, cu titlu remunerat sau neremunerat;

f)în orice altă situație în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcției este afectată din motive care implică familia, viața personală, afinitățile politice, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect.

(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează în scris și cuprinde descrierea interesului personal pe care persoana îl are în cauză. În acest caz, se desemnează un înlocuitor.

(3)Notificarea prevăzută la alin. (1) se înregistrează în termen de două zile de la data identificării interesului personal care obligă persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) să se abțină, după cum urmează:

a)la Cancelaria Prim-Ministrului, pentru miniștrii și consilierii de stat;

b)la Cabinetul prim-ministrului, pentru șeful Cancelariei Prim-Ministrului, pentru secretarul general al Guvernului și pentru secretarii generali adjuncți ai Guvernului;

c)la instituția în care își desfășoară activitatea, pentru celelalte persoane prevăzute la art. 47^² alin. (1).

(4)Lista notificărilor prevăzute la alin. (1) se publică pe site-ul instituției sau autorității administrației publice centrale, la secțiunea „Integritate instituțională”, respectiv pe site-ul Guvernului și se actualizează în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea unei noi notificări.

(1)Prim-ministrul sau prim-ministrul desemnat poate solicita persoanelor pe care le propune sau le numește în funcțiile prevăzute la art. 47^² alin. (1), anterior propunerii sau numirii, informații cu privire la orice tip de interese personale de natură să afecteze exercitarea cu imparțialitate a mandatului sau a funcției.

(2)Dispozițiile alin. (1) nu exclud obligațiile de depunere a declarațiilor de avere și interese, prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) sunt obligate să asigure:

a)ocrotirea proprietății publice și private a statului, folosirea utilă și eficientă a banilor publici, folosirea bunurilor aparținând autorității sau instituției publice numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției deținute, în conformitate cu prevederile legale;

b)tratamentul egal în ceea ce privește participarea persoanelor la activități oficiale pe care le organizează sau la care au acces prin natura funcției exercitate în baza atribuțiilor sau mandatului.

(1)Secretariatul General al Guvernului administrează Registrul Unic al Transparenței Intereselor, www.ruti.gov.ro, denumit în continuare RUTI, sub forma unei platforme publice, accesibilă online, pentru a asigura transparența activităților ce pot influența luarea unei decizii, reprezentând un cadru de colaborare complementar și anterior procedurii legale de transparență decizională.

(2)În înțelesul prezentului capitol, prin persoane terțe se înțelege orice reprezentant al unei societăți cu personalitate juridică, asociație, fundație, federație, organizație religioasă/a cultelor sau asociată unui cult, organizație sindicală, organizație patronală, cameră de comerț, structură asociativă a administrației publice locale, alte tipuri de organizații legal constituite, persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială, cabinet individual, cabinet asociat, societate profesională, grupurile de interes economic, cu sau fără personalitate juridică, sau orice grup/rețea oficială sau informală care are un interes pentru un anumit domeniu ce intră în competența de reglementare a unei instituții și autorități publice centrale.

(3)Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) au obligația de a se înregistra în RUTI și de a publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe cu cel puțin două zile înaintea desfășurării acestora.

(4)Întâlnirile oficiale publicate în RUTI includ următoarele informații:

a)numele persoanelor și/sau denumirea entităților participante;

b)data și locul întâlnirii;

c)descrierea scopului întâlnirii.

(5)În termen de 5 zile lucrătoare de la desfășurarea întâlnirii prevăzute la alin. (3), informațiile prevăzute la alin. (4) vor fi completate cu principalele teme de discuție și concluziile acestora, după caz.

(6)Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) pot solicita înregistrarea în RUTI a persoanelor terțe în vederea participării la întâlnirile oficiale.

(7)Prin excepție de la prevederile alin. (3), persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) nu publică întâlnirile oficiale care au ca obiect:

a)dreptul unei persoane fizice de a beneficia de servicii publice sau dreptul său la viață privată garantat de lege;

b)reprezentarea drepturilor legale ale unei părți sau ale unui participant implicat într-un proces administrativ sau judiciar, în contextul respectivelor proceduri;

c)reprezentarea intereselor de politică externă în relațiile diplomatice sau consulare;

d)comunicările care fac parte din reglementările privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă sau care sunt direct legate de acestea, întreprinse de reprezentanții unui sindicat în numele membrilor săi;

e)informațiile prevăzute la art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

(8)Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) au obligația de a publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe, care s-au desfășurat fără o planificare prealabilă, în termen de două zile de la data desfășurării acestora.

(9)Persoanele cu rang de demnitar din cadrul autorităților administrative autonome, prefecții, subprefecții și autoritățile administrației publice locale pot solicita înregistrarea în RUTI și pot publica întâlnirile oficiale cu persoane terțe, în condițiile prevăzute la alin. (3)-(8).

(10)Gestionarea RUTI se realizează cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), a Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, precum și a legislației naționale privind domeniul protecției datelor cu caracter personal.

(1)Persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) beneficiază, la momentul numirii în funcție și pe perioada mandatului sau exercitării funcției, după caz, de programe de formare specializată și perfecționare profesională organizate de Institutul Național de Administrație, în condițiile legii, pe teme referitoare la etica și conduita în exercitarea atribuțiilor.

(2)Cheltuielile aferente programelor de formare specializată și perfecționare profesională prevăzute la alin. (1) sunt suportate din bugetul autorităților și instituțiilor publice în care persoanele prevăzute la art. 47^² alin. (1) își desfășoară activitatea.

(1)Consilierul de etică, desemnat potrivit dispozițiilor art. 451 din prezentul cod, asigură îndrumarea persoanelor prevăzute la art. 47^² alin. (1) din oficiu, la data preluării mandatului sau a funcției, și la cerere, pe toată durata exercitării mandatului sau a funcției.

(2)Îndrumarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin:

a)informarea persoanelor prevăzute la art. 47^² alin. (1) în legătură cu cadrul legal și metodologic aplicabil normelor de etică și conduită pentru membrii Guvernului, alte persoane care ocupă funcții de demnitate publică la nivelul administrației publice centrale. Informarea se realizează din oficiu și la cerere;

b)consilierea persoanelor prevăzute la art. 47^² alin. (1) în legătură cu normele de etică și conduită privind cadourile, transparența intereselor în exercitarea atribuțiilor și programele de formare și perfecționare din cuprinsul prezentului capitol. Consilierea se realizează la cerere.

(3)Consilierul de etică are obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la datele, informațiile și conținutul consilierii oferite în condițiile alin. (2) lit. b).

(1)Dispozițiile art. 47^³-47^⁶, 47^¹⁰, 47^¹² și 47^¹³ se aplică corespunzător și personalului încadrat cu contract de muncă la cabinetele demnitarilor prevăzuți la art. 47^² alin. (1) lit. a)-e), precum și consilierilor onorifici ai prim-ministrului sau ai miniștrilor.

(2)Prim-ministrul, ministrul sau conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, după caz, pot solicita persoanelor pe care urmează să le numească în funcția de consilier onorific, precum și personalului care urmează să fie încadrat cu contract de muncă la cabinetele demnitarilor prevăzuți la art. 47^² alin. (1) informații cu privire la orice tip de interese personale de natură să afecteze exercitarea cu imparțialitate a mandatului sau a funcției.

(1)În cursul perioadei de reflecție prevăzute la art. 7^¹ alin. (4) din Legea nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor prevăzute la art. 47^² alin. (1) și art. 47^¹⁴ alin. (1) le este interzis:

a)să desfășoare activități profesionale, cu titlu remunerat sau neremunerat, pentru persoanele fizice sau juridice cu care instituția sau autoritatea publică a încheiat, în perioada exercitării mandatului sau a activității, raporturi juridice contractuale, în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității, ori să acorde consultanță acestor persoane, sub sancțiunea încetării de drept a contractului de muncă sau a altor tipuri de contracte încheiate cu aceste persoane în vederea desfășurării de activități profesionale;

b)să preia o funcție de membru al organului de conducere sau de supraveghere al unei întreprinderi publice sau al unei persoane juridice fără scop lucrativ, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, care a intrat în sfera sa de competență, în care aceste persoane și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității;

c)să deruleze activități, în calitate de persoane terțe, astfel cum sunt definite la art. 47^¹¹ alin. (2), ce pot influența luarea unei decizii în cadrul autorităților sau instituțiilor publice în care și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității;

d)să dețină acțiuni sau părți sociale la o societate aflată în coordonarea, subordinea sau sub autoritatea instituției sau a autorității publice în care și-au desfășurat activitatea în ultimele 12 luni anterioare încheierii mandatului sau încetării activității.

(2)Constatarea și aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) se fac în condițiile prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor țării, precum și a Programului de guvernare acceptat de Parlament.

Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, pentru întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.

(1)Membrii Guvernului răspund civil, contravențional, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii și ale prezentului cod.

(2)Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparțin Guvernului.

(1)Administrația publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități administrative autonome.

(2)Ministerele și celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului și a ministerelor au un secretar general și pot avea unul sau mai mulți secretari generali adjuncți al căror număr se stabilește prin actul de înființare. Funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct se pot stabili și la nivelul autorităților administrative autonome, dacă prin legile de înființare a acestora nu se prevede altfel.

(1)Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de interes stabilite de Guvern.

(2)Toate ministerele au atribuții comune și atribuții proprii potrivit competenței, în conformitate cu domeniul lor de activitate.

(1)Ministerele îndeplinesc următoarele funcții principale:

a)funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor Guvernului în domeniul de competență, precum și a propriilor strategii și politici, coordonate cu politica Guvernului;

b)funcția de reglementare a domeniului de competență, cu respectarea ierarhiei actelor normative;

c)funcția de control și monitorizare a domeniului de competență, exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităților publice care intră în sfera de reglementare a domeniului de specializare, în limitele competenței legale.

(2)Ministerele pot exercita și funcții specifice domeniului lor de activitate stabilite prin actele normative de organizare și funcționare ale acestora.

Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în municipiul București și sunt conduse de miniștri.

Ministrul exercită conducerea ministerului și îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

(1)Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale:

a)organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale;

b)elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului, în condițiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului;

c)elaborează și aplică strategia proprie a ministerului, integrată strategiei de dezvoltare economico-socială a Guvernului, precum și politicile și strategiile în domeniile de activitate ale ministerului;

d)îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite;

e)fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;

f)execută bugetul ministerului;

g)urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;

h)reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organizații similare din alte state și cu organizații internaționale ce interesează domeniul lor de activitate;

i)inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui României sau a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul său de activitate;

j)urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea condițiilor în vederea integrării în alte organisme internaționale;

k)îndeplinește atribuții ce rezultă din convențiile și acordurile internaționale la care România este parte;

l)avizează, în condițiile legii, înființarea organismelor neguvernamentale în domeniul de competență și cooperează cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;

m)colaborează cu Institutul Național de Administrație și cu alte instituții de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul său;

n)aprobă, după caz, editarea publicațiilor de specialitate și informare;

o)îndeplinește alte atribuții specifice stabilite prin acte normative.

(2)Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numește și eliberează din funcție personalul acestuia. Statele de funcții ale ministerelor se aprobă de miniștri doar în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(3)Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în organizarea și funcționarea ministerelor, precum și transferul unor activități de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor.

(4)Ministrul își îndeplinește atribuțiile ce îi revin folosind aparatul propriu al ministerului, precum și prin organe de specialitate, instituții, operatori economici și alte structuri aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.

(5)Viceprim-miniștrii coordonează, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniștrii care răspund de îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.

(1)În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual.

(2)Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se aprobă.

(3)Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4)Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniștri sau de persoanele delegate de aceștia.

(5)Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora.

(6)Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de stat.

În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în condițiile art. 546 lit. d).

(1)În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit actului normativ de înființare, respectiv de organizare și funcționare a ministerului, după caz.

(2)În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată și funcția de subsecretar de stat, potrivit actului normativ prevăzut la alin. (1).

(3)Secretarii de stat și subsecretarii de stat exercită atribuțiile stabilite prin actul normativ prevăzut la alin. (1), precum și alte atribuții delegate prin ordin al ministrului.

(4)Secretarilor de stat și subsecretarilor de stat li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 50 alin. (1).

(1)Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabil funcției de secretar de stat și subsecretar de stat și funcțiilor asimilate acestora este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de secretar de stat și subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora se fac în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Prin activități în domeniul didactic pe care secretarii de stat, subsecretarii de stat și persoanele care ocupă funcțiile asimilate acestora le pot desfășura, în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2).

(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și corpului secretarilor de stat și al consilierilor de stat din aparatul de lucru al viceprim-ministrului, după caz.

(1)Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Aceștia asigură stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structurile ministerului, precum și cu celelalte autorități și organe ale administrației publice.

(2)Principalele atribuții și responsabilități ale secretarului general sunt următoarele:

a)coordonează buna funcționare a compartimentelor și activităților cu caracter funcțional din cadrul ministerului și asigură legătura operativă dintre ministru și conducătorii tuturor compartimentelor din minister și unitățile subordonate, precum și legătura cu celelalte autorități și organe ale administrației publice;

b)primește și transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative inițiate de minister și asigură avizarea proiectelor actelor normative primite de la alți inițiatori;

c)urmărește și gestionează procedurile de avizare, aprobare și publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de Guvern, care au fost inițiate de minister;

c^¹)îndeplinește, prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite și de reprezentant legal, pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor;

d)monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute de reglementările în vigoare în sarcina ministerului și dispune măsuri pentru realizarea lor conform normelor specifice;

e)monitorizează implementarea politicilor de personal și respectarea principiilor privind managementul resurselor umane în cadrul instituției;

f)îndeplinește alte atribuții prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare a ministerului ori încredințate de ministru.

(3)Secretarii generali adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite de ministru.

(1)Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură.

(2)Ministerele se organizează și funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și prezentului cod.

(3)Aspectele specifice organizării și funcționării ministerului cu atribuții în domeniul apărării naționale și ministerului cu atribuții în domeniul ordinii publice sunt reglementate prin legi speciale, iar în privința celorlalte ministere, prin hotărâre a Guvernului.

(4)Prin actul de înființare, respectiv de organizare și funcționare al ministerului se stabilesc funcțiile și atribuțiile specifice, organigrama și numărul de posturi ale ministerelor în raport cu importanța, complexitatea și specificul competenței atribuite.

(5)Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în condițiile art. 85 alin. (3) din Constituție.

(6)Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre viceprim-miniștri să aibă și calitatea de coordonator al activității unor ministere. Ministerele care se află în coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de prim-ministru.

(1)Ministerele au în structura organizatorică direcții generale, direcții, servicii și alte compartimente funcționale.

(2)Atribuțiile compartimentelor funcționale ale ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.

(1)În funcție de natura atribuțiilor, unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în străinătate, înființate în condițiile legii.

(2)Înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice și oficiilor consulare se aprobă de Președintele României, la propunerea Guvernului.

(1)Pe lângă ministru funcționează, ca organ consultativ, colegiul ministerului.

(2)Componența și regulamentul de funcționare ale colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.

(3)Colegiul ministerului se întrunește, la cererea și sub conducerea ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.

(1)Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de funcționar public, de funcționar public cu statut special sau poate fi personal contractual, după caz, în condițiile legii.

(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), prin lege sau în actul normativ de organizare și funcționare al ministerului pot fi prevăzute și alte categorii de personal.

(1)Guvernul poate înființa în subordinea sa, cu avizul conform al Curții de Conturi, organe de specialitate, altele decât ministerele.

(2)Competența organelor prevăzute la alin. (1) este distinctă de cea a Guvernului și de cea a ministerelor.

(3)Dispozițiile prezentului cod, prin care se reglementează organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, se aplică în mod corespunzător și celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția unor instituții de interes public a căror organizare și funcționare sunt reglementate prin legi speciale.

(4)Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin actul de înființare al acestora.

(1)Ministerele pot înființa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul conform al Curții de Conturi.

(2)Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor de specialitate se stabilește prin actul de înființare, respectiv, după caz, de organizare și funcționare.

(3)Conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului sunt numiți și eliberați din funcție de ministru, dacă prin actele prevăzute la alin. (2) nu se prevede altfel.

Autoritățile administrative autonome prevăzute la art. 51 alin. (1) sunt autorități ale administrației publice centrale a căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în condițiile prevăzute de legile lor de înființare, organizare și funcționare și care nu se află în raporturi de subordonare față de Guvern, de ministere sau față de organele de specialitate ale acestora.

Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome se fac prin lege organică.

Numirea și eliberarea din funcție a conducerii autorităților administrative autonome se fac de către Parlament, în condițiile prevăzute de legea de înființare a acestora.

Categoriile de personal din autoritățile administrative autonome se stabilesc prin legea de înființare a acestora, în condițiile legii.

(1)Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabil persoanelor care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de interese pentru persoanele care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat se fac în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Prin activități în domeniul didactic pe care persoanele care asigură conducerea autorităților administrative autonome și care au rang de ministru sau secretar de stat le pot desfășura, în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2).

(1)În exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de lege, autoritățile administrative autonome emit sau, după caz, adoptă acte administrative a căror denumire este stabilită în legea de înființare a acestora.

(2)Actele prevăzute la alin. (1) pot avea caracter normativ sau individual.

(3)Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege.

(1)Administrația publică locală din unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor generale ale administrației publice prevăzute la partea I titlul III și al principiilor generale prevăzute în Legea nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, precum și a următoarelor principii specifice:

a)principiul descentralizării;

b)principiul autonomiei locale;

c)principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes local deosebit;

d)principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

e)principiul cooperării;

f)principiul responsabilității;

g)principiul constrângerii bugetare.

(2)Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al României.

Principiile pe baza cărora se desfășoară procesul de descentralizare sunt următoarele:

a)principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară;

b)principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate;

c)principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea respectării aplicării standardelor de calitate și a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică;

d)principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;

e)principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică.

(1)Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale transferă competențe autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, după caz, respectând principiul subsidiarității și criteriul ariei geografice a beneficiarilor, potrivit căruia transferul competenței privind furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administrației publice locale care corespunde cel mai bine ariei geografice a beneficiarilor.

(2)Transferul competenței se realizează prin lege și este fundamentat de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de descentralizare și cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale.

(3)În situația prevăzută la alin. (1), dacă în cadrul serviciului public respectiv există baze de date la nivel național, acestea rămân în proprietatea publică sau privată a statului și în administrarea Guvernului, ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat competențele, pentru competențele exercitate de autoritățile administrației publice centrale. Pentru competențele transferate autorităților administrației publice locale, bazele de date aferente serviciului public respectiv rămân în proprietatea statului, iar autoritățile administrației publice locale, cărora le-au fost transferate competențele, au atribuții de introducere, actualizare, exploatare și valorificare a datelor. Autoritățile administrației publice centrale sunt obligate să asigure accesul la respectivele baze de date autorităților publice centrale și locale cu respectarea prevederilor legale.

(4)Metodologiile privind introducerea, actualizarea, exploatarea și valorificarea datelor de către autoritățile administrației publice locale a bazelor de date prevăzute la alin. (3) se reglementează prin acte administrative ale conducătorilor ministerelor sau ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, după caz, care au transferat competențele.

(5)Abrogat.

(6)Abrogat.

(1)Etapele transferului de competențe sunt următoarele:

a)identificarea de către Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a resurselor necesare și a costurilor integrale aferente competențelor care sunt transferate, precum și a surselor bugetare pe baza cărora sunt finanțate;

b)elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de legi sectoriale prin care se transferă competențe către autoritățile administrației publice locale;

c)elaborarea de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale a proiectelor de legi sectoriale prin care se transferă competențe către autoritățile administrației publice locale.

(2)În toate etapele procesului de transfer de competențe, așa cum sunt prevăzute la alin. (1), este obligatorie consultarea structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.

(3)Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale asigură, în colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, corelarea pe termen lung între responsabilitățile transferate și resursele aferente, astfel încât să acopere variațiile de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate.

(1)Transferul de competențe, precum și exercitarea acestora se fac concomitent cu asigurarea tuturor resurselor necesare.

(2)Finanțarea competențelor delegate este asigurată în totalitate de către administrația publică centrală. Competențele delegate sunt exercitate de către autoritățile administrației publice locale sau de către alte instituții publice locale, în numele unei autorități a administrației publice centrale, în limitele stabilite de către aceasta.

(1)În cazul descentralizării de competențe, care implică transferuri de resurse umane, menținerea posturilor transferate nu se ia în considerare la stabilirea plafonului de cheltuieli de personal aferent, precum și la stabilirea numărului maxim de posturi potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 13/2011, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 31 decembrie a anului următor preluării acestora.

(1)Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale stabilesc standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice care au fost descentralizate până la intrarea în vigoare a prezentului cod, precum și a celor care urmează să fie descentralizate și standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autoritățile administrației publice locale. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice care au fost descentralizate se aprobă în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod. Standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice care urmează să fie descentralizate se aprobă în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a legilor sectoriale de descentralizare.

(2)Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale au obligația să actualizeze periodic standardele de cost și de calitate pentru serviciile publice prevăzute la alin. (1). Elaborarea și actualizarea standardelor de cost și de calitate se fac în colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, conform prevederilor în vigoare, sub coordonarea ministerului coordonator al procesului de descentralizare.

(3)Standardele de cost și de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu avizul ministerului coordonator al procesului de descentralizare, al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice locale, după caz. Hotărârile Guvernului privind actualizarea periodică a standardelor de cost și de calitate stau la baza determinării și alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale, pentru finanțarea serviciilor publice descentralizate.

(4)Autoritățile administrației publice locale sunt responsabile pentru respectarea aplicării standardelor de calitate și de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate. Autoritățile administrației publice locale pot crește nivelul de calitate și de cost pe baza veniturilor proprii și a altor surse atrase, în condițiile legii.

(5)În furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate, autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure aplicarea standardelor de calitate și să asigure finanțarea serviciilor publice locale cel puțin la nivelul standardelor de cost stabilite în condițiile legii.

(1)Ministerul coordonator al procesului de descentralizare este ministerul cu atribuții în domeniul administrației publice.

(2)Ministerul coordonator al procesului de descentralizare avizează, potrivit legii, inițiativele și proiectele de acte normative privind descentralizarea administrativă și financiară, elaborate de ministere, respectiv de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale.

(3)Ministerul coordonator al procesului de descentralizare sprijină fundamentarea și implementarea politicii de descentralizare a Guvernului prin:

a)elaborarea cadrului strategic și legislativ privind implementarea procesului de descentralizare;

b)coordonarea tehnică și monitorizarea procesului de descentralizare;

c)elaborarea politicii de descentralizare financiară și fiscală, în colaborare cu ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice;

d)furnizarea de expertiză și asistență tehnică de specialitate ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în vederea elaborării și implementării strategiilor și actelor normative privind descentralizarea sectorială;

e)colectarea și gestionarea, în colaborare cu ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice, cu celelalte ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, precum și cu alte autorități și instituții publice, a datelor statistice necesare fundamentării și estimării impactului politicilor de descentralizare;

f)avizarea standardelor de cost și de calitate corespunzătoare anumitor servicii publice și de utilitate publică descentralizate elaborate, respectiv, actualizate de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale în colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale;

g)supervizarea îndeplinirii, de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, a funcției de coordonare metodologică a serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate.

(4)Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale au obligația de a transmite ministerului coordonator al procesului de descentralizare toate informațiile necesare fundamentării, implementării și monitorizării procesului de descentralizare. Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale asigură interoperabilitatea datelor specifice colectate cu baza de date a ministerului coordonator al procesului de descentralizare, constituită în acest scop.

(5)În exercitarea funcției de coordonare metodologică a serviciilor publice de utilitate publică descentralizate, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale au obligația monitorizării respectării de către autoritățile administrației publice locale, a standardelor de calitate și, după caz, de cost.

(1)Pentru coordonarea generală a procesului de descentralizare funcționează Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de ministrul cu atribuții în domeniul administrației publice, în calitate de coordonator al reformei administrației publice. Din Comitetul tehnic interministerial fac parte și reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.

(2)La nivelul ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se constituie grupuri de lucru pentru descentralizarea competențelor.

(3)Modul de organizare, funcționare și atribuțiile structurilor tehnice prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(4)Comitetul pentru finanțe publice locale, constituit în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale, complementar rolului său în procesul de elaborare a unor reglementări cu caracter financiar, are rol consultativ în elaborarea și implementarea politicilor de descentralizare financiară și fiscală. Din Comitetul pentru finanțe publice locale fac parte și reprezentanții structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale.

(5)Ministerul coordonator al procesului de descentralizare și ministerul cu atribuții în domeniul finanțelor publice, prin structurile de specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare și al Comitetului pentru finanțe publice locale.

Ministerul coordonator al procesului de descentralizare prezintă anual Guvernului, spre informare, un raport privind stadiul derulării procesului de descentralizare.

(1)Autonomia locală, definită la art. 5 lit. j), se exercită de autoritățile administrației publice locale.

(2)Dispozițiile alin. (1) nu aduc atingere posibilității de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetățenilor la treburile publice, în condițiile legii.

(3)Autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege.

(4)Autonomia locală privește organizarea, funcționarea, competența și atribuțiile autorităților administrației publice locale, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului, după caz.

(5)Autonomia locală garantează autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor date în mod expres în competența altor autorități publice.